

Mi-e strain totul pe aici. Nu cunosc pe nimeni, nu vorbesc cuiva anume. Si totusi, vreau sa ma insir, exact ca gramada de bobi pe care am ales sa nu o cultiv. Nu ca blogul ar fi un must al vremurilor noastre sau ca as ramane in urma celor care si-au creat unul. Nu vreau sa-mi fac nici reclama, ci doar sa impart. Pentru ca sunt convinsa. Convinsa ca ce traiesc eu, traiesti si tu, ca ce ma enerveaza pe mine, te supara si pe tine. Pentru ca sunt convinsa ca atunci cand n-am cui vorbi si mi-e dor, o pot face aici. Pentru ca am alaturat cuvinte in mici scrieri, cuvinte atat de usoare incat voi, oamenii cu multe pe cap uitati sa le rostiti, uitati sa le cititi cand sunt gratis. Am convingerea ca intr-un timp sau anotimp si cei tari si reci si duri se vor opri macar un minut sa sa se adune intr-un soi de intimitate a altuia. Atat cat se poate.
Un comentariu la “Intind mana, imi pare bine!”
Lasati un comentariu

modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului,
inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe
ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.



16 mai 2009 at 23:02
Si totusi ai ales un drum care nu e tocmai roz, pantru ca fiind in fata esti mereu in bataia pustii, unii te aclama pe cand alti stiu doar sa dea cu piatra.
De aceea iti urez succes, sunt convins ca vei avea.