Gramada de bobi

Oua şi iepuri. Iepuri si oua. Iarba verde si mult soare. Lumina calda, lumina stinsa sa se reaprinda. Credinta unui pas negresit, daruire si un cor in rugaciune. Libertatea de a simti, nevoia de a primi. Reintalnirea mult asteptata, noul din sifonier. Culoare vie, miei zburdand. Clipa cedata iertarii, ziua dedicata celor ce nu mai sunt. Iubire sfanta, inceput de sfarsit. Caci toate ajung la un sfarsit, căci nu tot ce sfârşeşte se îngroapă. Miracol de 12 fix, sa invie iubirea, sa arda toata ura, sa usuce neimplinirea. Sa te pazeasca ingeri de hartie, daca altii nu vezi. Sa crezi in stele nascute in butaforia viselor, daca cerul altele nu-ti arata. Sa soptesti dorinte, sa-ti doresti in soapta. Invie iubirea in numele luminii. Fara ea ai muri. Nu in alta zi, ci azi ! Pasti fericit !

Buna, strainule!…Sunt eu, cea de care te-ai impiedicat. Azi miros a hartie arsa, pentru ca am luat foc de dor. Buna, strainule…Sunt fulgerul care ti-a prevestit furtuna…Sunt primavara in care soarele a uitat sa –ti zambeasca. Sunt noaptea cea mai lunga in care tu ai cautat lumina…Buna, strainule…Sunt ferestra pe care ai uitat sa o inchizi…Sunt doar nebunia pe care nu o mai suporti si fulgul de nea care miroase a bucurie de ocazie. Sunt puful de papadie care iti astupa respiratia de om grabit, dar, buna, strainule ! Stii…Sunt aripa de care ai nevoie sa zbori…Sunt asemeni unui nor care parca sta sa planga…Sunt fiorul care te gadila enervant si de care nu poti sa scapi. Buna, strainule…sunt intrebarea la care nu vrei sa gasesti raspuns…Daca sunt o lacrima de-a ta va trebui sa ma stergi ca sa nu mai curg siroaie pe tine. Daca sunt un gand, va trebui sa ma ignori ca sa nu te mai bantui. Daca sunt o adiere de vant va trebui sa mergi contra mea ca sa nu te mai pot mangaia. Si daca sunt o pietricica uitata intr-o groapa da-mi un sut ca sa nu-ti mai stau in cale. Sunt impulsul care te invita sa dansezi ca si cand nu ar fi nimeni sa ne priveasca…Sunt soapta care te indeamna sa canti ca si cand nimeni nu te-ar auzi…Sunt strigatul care iti aminteste sa iubesti fara suferinta si sa traiesti ca si cand ai respira ultima clipa. Si daca nu as fi toate astea as fi eu, cea care te vegheaza pe tine…cea care desi stie ca o minti frumos, recunoaste ca te crede…sunt cea care stie cum e sa doara…si sa priveasca din umbra…Buna, strainule !

Iubeste floarea, respecta-i petala. Saruta trandafirul. E ca o doamna trecuta de 30 de ani, divortata si pasionala. Mergi la brat cu laleaua. E asemeni unei domnisoare plina de fasoane, deshisa la rasarit, indisponibila dupa apus. Mangaie narcisele cu varful nasului. Te duc cu gandul la o tanara cruda si timida, parfumata discret. Impune-te in fata crinului. Se vrea o femeie plinuta, de esenta tare, de ocazie speciala. Admira de la distanta liliacul. Ai sa-l confunzi cu o multime de adolescente cu staie movalii, rozalii, stranse la barfa. Zambeste sfios garoafei. Poarta mereu o rochie asemeni unei seniorita focos de rezistenta. Invita in casa o zambila. E tipa cu clopotei care va avea grija sa te trezesti mereu proaspat in fata cafelei. Promite dragoste unei lacramioare. Iti vei baga la inima fetita pitita in femeia matura, unica si irezistibila. Lipeste-ti floarea de suflet. Indiferent ca ai rupt-o, ca ai aruncat-o, ea e singura care iti mai infloreste an de an, singura pe care o gasesti in acelasi loc, singura care nu tine cont ca mana ta distruge…

Vara nu e vara. Pentru ca si iarna mancam rosii. Ora nu e ora. Pentru ca o bifam doar pe un ceas. Iubirea nu mai e iubire. Pentru ca tandretea e inchisa in noi. Examenul nu mai examen. Pentru ca e doar o metoda de furat. Castigul nu mai e castig. Pentru ca si ratatii se cred invingatori. Bucuria nu mai e bucurie. Pentru ca ea e programata de sarbatori. Copilaria nu mai e copilarie. Pentru ca gingasia nu e compatibila cu un robot. Fuga nu mai e fuga. Pentru ca profitam prea mult de cele doua picioare. Respectul nu mai e respect. Pentru ca a devenit un ideal ce nu mai tine de educatie. Romantismul nu mai e romantic. Pentru ca un buchet de flori ne pare de un “ieftinism” ridicol. Norii nu mai sunt nori. Pentru ca ne uitam cu rautate cand dau drumul la ploaie. Mancarea nu mai e mancare. Pentru ca mereu lipseste placinta cu mere si dragoste a mamei. Grija nu mai e grija. Pentrune ca platim garzi sa ne protejeze. Nici saracia nu mai e saracie. Pentru ca toti mergem la “magazinele cu 38″. Placerea nu mai e placere. Pentru ca o gustam fortat. Onoarea nu mai e onoare. Pentru ca suntem atat de ingamfati incat ne triumfa orgoliul. Oboseala nu mai e oboseala. Pentru ca ne energizam cu taurina si-l concediem pe Ene. Povestile nu mai sunt povesti. Pentru ca pe vremea aceea nu exista Ben Ten. Credinta nu mai e credinta. Pentru ca am imbatranit si nu am rasfoit Biblia. Asteptarea nu mai e asteptare. Pentru ca rabdarea e o noua ocazie de a trada. Misterele nu mai sunt mistere. Pentru ca le-am folosit spre a minti, spre a ne ascunde. Dragul meu, draga mea, viata nu mai e viata. Pentru ca si anul asta esti preocupat sa te gandesti la anul viitor, uitand ca clipele trec pe langa tine. Uitand ca si anul trecut te-ai gandit la anul acesta si nu s-a intamplat asa. Pentru ca din nimic ti-a ramas nimic…

Regret ca n-am regretat mai devreme. Regret ca nu am taria de a recunoaste cu voce ca regret. Regret ca am unele constatari. Regret ca am presimtit prezentul si nu am dat importanta atunci. Regret actualul cu toate scenariile sale pe care le pot cataloga, chiar daca acel cineva are impresia ca inca nu ma prind. Regret ca sunt destule zile in care sufletul meu isi tine respiratia si ca sunt prea putine cele in care adoarme nestrans. Regret ca nu m-am vindecat de naivitate si ca acord credit fara dobanda unor persoane care mi-au dovedit de atatea ori ca stiu cel mai bine sa dezamageasca. Regret ca mi s-au inchis unele orizonturi si ca lanturile care m-au prins sunt prea otelite ca sa vreau sa le rup. Regret ca n-am ascultat o vorba batraneasca pe care am considerat-o chiar ridicola. Regret ca inca nu am intalnit omul care sa ma accepte asa cum sunt, care sa-mi aprecieze calitatile si, asa cum spune un citat celebru, sa ma iubeasca cand gresesc pentru ca atunci am mai multa nevoie. Regret ca am semnat un act, in care pur si simplu am acceptat sa ma cunun cu singuratatea intruchipata intr-un corp, azi destul de strain. Regret ca nu sunt un om rau care sa insele, sa pizmuiasca, sa nu ierte, sa nu creada in a doua sansa. Sau a treia. Ori a patra. Nu mai stiu numarul. Regret ca atunci cand privesc anumiti doi ochi nu reusesc sa imi vad bine fata, fiindca ei ma oglindesc ca pe un nimeni, condamnat sa suporte probabil orice, infinit si oriunde. Regret ca in cel mai important moment al vietii mele am fost prost inspirata si regret ca astfel le-am permis altora sa-mi reproseze acest lucru. Regret ca intr-o boema zi de toamna m-am lasat pacalita si, desi nu mai vroiam sa continui, m-am dus la intalnire. Regret ca a venit in intampinarea mea, cand putea ramane departe. Regret ca de cand nu mai suntem singuri a fost unica persoana care nu m-a sprijinit, ba chiar cea care mi-a facut cele mai mari greutati. Regret ca mi-am promis sa nu duc o viata dubla, desi puteam fi iubita cu adevarat asa. Regret ca nu mai pot rade ca inainte, ca nu a meritat sa renunt la copilaria mea insuficient traita. Regret ca nu reusesc sa-i fac pe oameni sa inteleaga ca lipsa de educatie, ca banii si falsa putere nu vor inlocui niciodata familia. Regret ca nu sunt destul de puternica sa nu mai plang, regret ca regret poate prea mult pentru ultimii 24 de ani. Regret ca sunt suficient de rationala sa inteleg ca alt drum nu poate fi parcurs, ca situatia nu va deveni mai buna, pentru ca nu cred in schimbarea tardiva a semenilor. Regret ca sunt mult prea idealista pentru lumea in care traiesc si ca materialistii nu platesc de ajuns pentru ambitiile lor. Cel mai mult regret ca nu pot sa nu mai exist, desi asa as aduce bucurie celor ce ma privesc ca pe o chiriasa a universului pe care l-am construit cu dragoste. Candva. Regret ca regretele mele nu dor pe cine trebuie, regret ca n-am regretat mai devreme si ca pentru asta voi regreta toata viata…