Gramada de bobi

Realizez, ca si tine, ca fericirea nu e o stare eterna, apare imprastiat si dispare subit. Cred insa ca ea poate dura o lunga perioada de timp, atat cat motorul ei functioneaza cu iubire. Nu te-ai documentat destul. Sarutul nu-i cel care iti absoarbe oxigenul, punand capac rasuflarii de rutina. Pentru ca, pur si simplu, functioneaza ca fotosinteza. Are nevoie doar de soare, ca sa transforme dioxidul de carbon neiubit. In oxigenul care asigura existenta organismului tau. Read the rest of this entry »

Ce rost ar avea zilele, daca noptile nu ar fi dusumelele pe care se consuma dragostea dintre noi? Negrul absolut e doar draperia, dupa care nu ne facem publici. Uneori, merita ca o singura noapte sa fie regina tuturor noptilor din viata ta. Caci una ai. Read the rest of this entry »

Am intrat in linie dreapta. Si numar ultimele zile din toamna. Ghemuita langa ultima ei suflare, vad cum se zbate fuga in ea, cum aproape crede ca si-a terminat treaba sezoniera. Ca de obicei, mi se pare ca n-am trait-o ca si cand ar fi ultima. Ii ia locul o iarna necajita, ameliorata doar de zbuciumul sarbatorilor si luminilor coplesitoare. Sa fac un bilant, imi sta in caracter. Au fost trei luni mantuite de-o iubire, de-o impregnare cu amintiri, de-o lauzie a simturilor, de-o confirmare a instinctelor. Read the rest of this entry »

Imi place de tine. Stiu sa spun si sa arat in multe feluri. Prima data m-am indragostit de ideea ta, de toate ce te aduna in fata ochilor. De ceea ce nu stiam azi, de simpatiile efemere pe care le-am dosit. In nopti in care somnul nu mi-era prieten. Nopti care s-au decolorat intr-un alb smantanos. Pentru ca le-am tratat ca pe niste zile suplimentare. Si ramasitele unor trairi s-au prefacut in bumbi, apoi boboci, apoi intr-o patura de iluzii. Read the rest of this entry »

Dragostea infloreste in inima atunci cand cineva are grija sa o ude. Pentru ca dragostea e frumoasa in sinceritatea ei, ma inmugureste pe mine, radiindu-ma ca pe o ultravioleta neglijenta. Caci dragostea e frumusetea sufletului, o stim doar noi. Mai sunt si cei care nu au aflat inca asta, deoarece n-au incercat sa iubeasca. Uratul se instaleaza ca un bisnitar avar intr-un suflet secat si hain, fiindca nu a inflorit vreodata. Nu cred ca inteleg notiunea de bine din gura altcuiva. Binele e doar o poteca pe care poate merge doar cel ce-l gandeste. Sa tii minte. Dragostea e singura ce poate readuce umezeala in desert. Ca o transpiri sau ca o plangi, e capabila sa devina oaza in care sa-ti speli fiinta. Aievea si dejucata, nu bag mana in foc caci te face o icoana. Dar sunt sigura ca poti privi una intr-un balans care nu te mai inclina spre ce ai de pierdut. Read the rest of this entry »

A fost candva o balerina. Zvelta si devotata, un fulg pe scena, un joc de lumini in viata de strada. Si cand a realizat ca dansul nu insemna partea plina a fericirii a renuntat la el, la gloria lui, la aplauzele ce veneau ca o rasplata. Si-a plecat in cautarea iubirii. Si-a tras fermoarul la suflet, l-a uitat deschis, sperand ca cineva sa-i spuna ca poate raci. Ca i se face frig. Cativa i-au atras atentia, dar atunci cand afara era cald. Se numea minciuna. Read the rest of this entry »

Un magnetofon prafuit de cantec vechi va fredona mereu. Muzica va pluti ca o vela in deriva. Ca un puf de papadie, suflat putin mai departe de ochi curiosi, sfiosi. Am ascultat neincetat acelasi sir armonios defaimat. Mi-a soptit ca trebuia sa te caut. Nu acum, nici ieri. In trecutul infundat ca o strada venetiana. Ca o scurtatura taiata de o apa, in lipsa unui pod salvator. M-as duce sa ma distrez. Dar nu gasesc lirismul nici macar in bratele altei iubiri, proaspat cununate. Trebuia sa te buzunaresc pe tine. Caci sigur, in buzunarul de la inima l-am uitat. Te asemuiesc unui mar. Nu rade. Mere mananci cu pofta toata viata. Read the rest of this entry »

Banii costa, nu totul costa bani. Banii costa omul. Il acceseaza si il vand. Risipesc plinatatea interioara. Imi par explicatia puterii avarare. Decorul scump care maine poate umple ghena. Imi par asigurarea ideala pentru un orgoliu necumpatat, pentru un egoism necontrolat. Banul e instrumentul care doare cel mai tare. Banii sunt pulberea uitarii. Read the rest of this entry »

Nu pot sa-ti soptesc ce e bine si ce e rau, daca nu ai gasit drumul tau. In aceasta intersectie putem dansa. Te ridici pe varfuri, privesti in cerc. Te asiguri ca nu te loveste trenul personal al iubirii. Cu mainile mele in mainile tale, cu pasii mei copiind curgerea progresului tau. Ai sa poti dansa, cand vei crede ca nimeni nu a invatat sa te priveasca. Ai sa fi unul cu valsul cand notele nu te mai incurca, cand esti un surdo-mut pe ringul tau. Singur cu partenera din mine. Read the rest of this entry »

N-as fi vrut sa scriu despre asta. Dar nu ma ocoleste. La fel as fi scris despre o nunta, o prietena ori o fapta buna. Se implinesc doi ani. Azi, pe 9. Doi ani de cand a trebuit sa ma descurc cu gandul ca a plecat. Ca nu se mai intoarce. Mi se pare recent, poate prea actual. Ingaduitoare cu mine, tot trag speranta ca imi vede cuvintele de undeva, ca ma urmareste si ma trage de urechi. Scriu aici, pentru ca multe dintre titluri le-am gandit in lipsa lui. Influentata de ce m-a invatat in scurtul timp. Inca nu pot sa las in urma un telefon stupid. O seara friguroasa, in care am deschis televizorul. O stire, ca cele pe care le scriu eu. O stire tv in care aparea el mort. O stire cu imagini dure, care aproape m-a ucis pe mine. Nu l-am mai visat de ceva vreme. In somn ma vad frecvent in casa de la el. Pe care nu o mai am. Nu vreau sa ma gandesc de ce. Nici nu am mai indraznit sa desfac cutia cu lucrurile primite de la el. Poate o fac azi. Read the rest of this entry »