Gramada de bobi

Nu stiu cand e ziua de nastere a iubirii. Cu siguranta, isi ascunde varsta. Fata de mine, nu-si recunoaste mama. Zemoasa ca un bambus, se cuibareste neavuta. Se inmaneaza adoptiei pripasite, ca o gheisa defaimata. Se conditioneaza savurata pe indelete, stiind ca ziua de maine poate inlantui ofilirea. E coasta de imprumut a unui val oceanic. Probabil ravasul eschivat unei panglici de scoici ce echipeaza o plaja. Read the rest of this entry »

Suntem cobai. In experimentul iubirii, dezvoltat din stiinta atasamentului fara cusur. Zaloguri clandestine, infiripate intr-un nimic. Lujerii unor specii rare, protejate de neinfricarea insuccesului. Deloc haraziti. Nici macar cu un trifoi pansat. Suntem cobai. Invidiem cosarii mazgaliti. Fiindca au norocul agonisit in adancul hogeacului. Noi, impachetati in emotii elastice, numaram inapoi, sa ni se intample. Read the rest of this entry »

Iubesc, ca sa nu mor. Respir, ca sa continui. Cred, ca sa nu uit. Si visez, ca sa pot. Alerg, ca sa ajung. Ofer, ca sa traiesc. Privesc, ca sa adun. Insist ca sa am. Doresc, ca sa lipesc. Revoc, ca sa revin. Cumpar, ca sa intregesc. Mint, ca sa inchid. Caut, ca sa desfac. Rog, ca sa staruiesc. Stralucesc, ca sa nu sting. Feresc, ca sa incui. Merg, ca sa raspandesc. Suspin, ca sa cersesc. Strang, ca sa impart. Simt, ca sa asez. Lupt, ca sa masor. Rezist, ca sa joc. Cant, ca sa infloresc. Cutreier, ca sa seman. Plang, ca sa notez. Desfasor, ca sa realizez. Multiplic, ca sa curg. Invat, ca sa ruginesc. Astept, ca sa astern. Numar, ca sa chibzuiesc. Iubesc, ca sa nu mor. Respir ca sa continui. Crede, ca sa nu uiti!

Avem un sifonier. Pe cel mai firav umeras, agatam iubirea. Ca pe o straie de sarbatoare. Pe care o folosim si ca armura pentru fericire. Si ca singura pensie sigura. Pentru batranetea afanata intr-un fotoliu de rachita. Ne trebuie zi de sarbatoare ca sa fim manechine pentru toalele iubirii. Atunci,o scoatem dintre moliile primejduite de naftalina. Lungiti ca niste arini insetati de apa dulce, credem ca iubirea se soarbe intr-o zi anume, intr-un ceas asmutit pe fixuri, intr-o inimioara cu heliu. Read the rest of this entry »

O sa ma intrebati ce e o bobiste. E un teren cultivat cu bobi. Si, mai nou, cu premii. M-au impresionat mesajele si comentariile voastre. Sergiu crede ca e un brand. Marius simte ca I s –a schimbat viata. Georgiana citeste mereu cu placere. Cristal are boabe in suflet. Cavalerul a primit o raza de lumina. Iar Sandu asteapta multe toamne. Toate aceste minunatii, dintr-un cufar invechit, numit Gramada de bobi. Read the rest of this entry »

Am doua maini. O mie de lucruri de facut. Si toate bune. Nu stiu cate imi reusesc. Imi place sa cred ca Gramada de Bobi e acel 1% din ce e frumos si nu vedem mereu. Cu acest februarie, numara un an. De fapt, cu fiecare zi in care v-am scris un basm, v-am impartasit o iubire sau poate v-am dezamagit. Unii dintre voi au votat ca cele 90 de forme date vietii sunt o poveste neinspirata. Nu va contrazic. Intamplarile rele ce ne urmaresc, ceasurile triste nu au nevoie de inspiratie si nici nu se ivesc in momente inspirate. Dar fac parte din realitate. Read the rest of this entry »

Cineva a cucerit un camp de lavanda. Si l-a chitit ca pe o esarfa desirata. In podul unor amintiri impaiate c-o reteta indiscreta.. La fel de indiscreta ca flacara unei brichete ce se face nevazuta la tusea unui vantisor. Fir cu fir, intr-un albastru- violet de mare infranta. Pe scandurile ademenite de fenolul trufas, picurau intruna mugurasi crocanti. Strivind mereu firele sfidatoare ale luminii carunte. Instigand la clatirea cosurilor de nuiele, la spargerea nucilor naravase. Scrijelite de butucii raschetati de taisul anilor, stateau litere. Read the rest of this entry »