Gramada de bobi

Cazmalele nesabuite ale mintii adancesc neantul in care au loc palate bandajate de seismele uitarii. Dojenim invioratorul duh al amintirilor. Jucandu-l sprinten ca la o nunta a simturilor negre la maturitate. Ne otravim voluntar cu un dor caustic. Care ar putea imprastia cenusa regretelor. Peste mari, peste timp, peste reveniri ravratite in fasa. Credem indecent de naiv in restituirile de clipe unicat. In carma ce rasuceste resortul  unui mecanism pricajit, abandonat. Ii transformam dosul in fata, ridicularizand mania maladiva ce alta data ne-a parut indreptatita. Read the rest of this entry »

Paturile de nisip se darama fara arcurile argiloase ale stradaniei in fata vantului. Nici blocurile nu infrunta aglomerarea si agonia cutremurelor rau intentionate. Nici calea fericirii, in rozul ei nepiperat nu e pavata cu lespezile garantate ale promisiunilor. Poate doar cu niste bolovani obezi, dale absente, pietre ascutite ce fac plecaciuni spasite bordurilor. Mult prea inalte in comparatie cu edificiul ce-l strajuiesc. De aceea, avem loc doar pe-o buza de iubire, pe o muchie de slobozenie. Pe marginea de mahala, cu ecou grosolan de surd. Visez la un caldaram. Read the rest of this entry »

E omul caruia ii datorez multe. Dar mai ales un vis. Si implinirea lui. M-a invatat ca locul doi nu conteaza. Mi-a aratat ca mai am de crescut. L-am enervat zile la rand. Niciodata nu mi-a intors spatele. E omul care m-a invatat sa merg. Care mi-a demonstrat ca in spatele oricarui invingator sta cineva care spune: Am incredere! E cel caruia vreau sa-i dedic un premiu, pe care inca nu l-am castigat. E cel care mi-a inmanat sansa neconditionat. Si  cel pe care vreau sa-l stiu mereu acolo, la vedere. E seful pentru care n-as parasi firma. E respectul fata de functie. E cel care mi-a spus ca oamenii conteaza. E cel pentru care as baga mana in foc. E modelul pe care l-as urma cu ochii inchisi. E Victor . Si ziua lui. Imi este perfect indiferent daca ofticatii ma acuza de periaj. Imi asum oficial nevoia de a admira un om. Pentru ca este printre putinii oameni pe care i-am cunoscut.

PS  - La multi ani!

Esti hotar si nehotarare. Vama glazurata cu saturarea implinirilor. Desertul dulce, zgrunturos, iscoditor ca macadamul saltaret. Am cautat o vama cu soare rece. Caci, fiind de ciocolata n-o vreau o muza praduita. Si nici topita de capriciile unor raze ce taxeaza popasul. E granita mea. Frontiera parasita, vamuita doar de zabovirea nepremeditata. O adulmec, o mangai cu mainile blegi. Si le imping, sa ma impinga. Intr-un tango impiedicat. Read the rest of this entry »

Privirea e patrimoniul sufletului. Uneori, o soba oarba, un chior brut, tulburat de apusul unei pasiuni.  Scurmata de metehnele ei, se intuneca imbatranind. Beteaga si smintita nu mai gadila departarile. Si nu mai este insotitoarea sentimentului schiop. Degeaba o doftoricim. Timpul o vrea mioapa, sasie, incrucisata. Inchidem ochii. E mai usor sa nu vezi deloc, decat sa distingi vag. Uita-te in ochii mei! Pana la majoratul vederii tale trebuia sa afli. Ca te vezi mai mic cand esti aproape. Ca te simti nimic, cand nu te vezi. Ca te pierzi mai mult, cand te afunzi. Ca te lasi putin, cand nu ii crezi. Atlasul clipirilor desculte, caznite sunt apasate de incarcatura genelor stufoase. Read the rest of this entry »

Suierul trenului iubeste gara. Locomotiva iutita e o sintagma nefericita fara convoiul ce o urmeaza. Expresul iubirilor refrigerate, personalul scrisorilor infectate cu dor, acceleratul sarguincios, rapidul racordat impacientei. Toate, ne-au plimbat candva.

Read the rest of this entry »

Rasuna alarma inimii de sub opinca. Nelinistea unei balade de dor, pe care codrul n-o mai suporta. Racneste azvarlita pacea sedata intr-un sarcofag. Nestavilita noastra pofta e o inflamabila lacomie. Ce sterpeleste suma insusirilor pozitive de la alti pungasi, imbogatiti prin furt. E foamete afara. Tihna zilelor motaite intr-un balansoar s-a camuflat intr-o noapte transata. Marea se supara si inghesuie furtunile intr-o ceasca de cafea cu caimac. Doar spuma e partea cea mai buna a inaltarii valurilor. Ciubucul privitorului ce si-a sfaramat pacea in potopirea viitorului, ce dupa o secunda e trecut. Read the rest of this entry »