Gramada de bobi

Ti-ai dat seama. Decorul de aici e compatibil. Si va fi. Trei luni. Se va potrivi mai mult cu ce ti-am povestit. Te va chema acasa mai des, din zi, intr-un Septembrie. Poate sunteti altii sau aceiasi. Eu n-am plecat niciodata. Anul asta nu iti promit nimic. Am sa-mi permit sa-ti cer, de dragul anotimpului. De dragul fiecarui cuvant ce l-ai crezut. Read the rest of this entry »

Nu vreau diamante. Gatul meu a fost mereu mai bogat fara olmazurile pentru care lumea se zgarie. Nu pot sa fug. Parasirea grabnica a primejdiei nu-mi lasa timp sa o infrunt. Nu stiu sa schimb. Decat rufele murdare ce spalate-I fac pe oameni mai curati. Nu vreau deghizari. Travestitii sufera de inghitit in sec, de toleranta zambetului mincinos. Nu pot sa inchid ochii. Fiindca stiu ca nu-I vina viselor, ci a celor ce le reteaza de la sublim in jos. Read the rest of this entry »

Scriptul ultimilor ani pare o recapitulare romantica. O cutie matasoasa, imbalsamata cu anason. In care am rasuflat cate un ramas bun. Desi, inima nu si-a gasit casa. Un trist adio, scapat ca o floare de gheata vuieste in fiecare minut. Ecoul auzit de urechile sufletului, vibreaza mai rau decat o sala sparta de aplauze. Dar pamantul se roteste in continuare. Isi desface cozile, aripile, isi plimba ochii in vartejuri. Si creeaza imprejurul cuiva ce nu traieste niciodata pentru a se desparti. Read the rest of this entry »

In Rai, pietre mici si sterpe inventeaza-o scanteioara. In Rai, e iarba cruda si carnoasa. Ca un cojocel de nutreturi pentru pieile de antilopa. In Rai, gondole de bumbac incretesc norii nevertebrati. In Rai, masa incantarii roteste fericirea otelita, cutezanta fluturilor neatinsi de ploaia mocaneasca. Read the rest of this entry »

Slujim devotat. Aparam orbeste interesele altuia. Ori cauze faramitate in asteptari. Executand vointa pentru suita unui boier, adesea cu bataturi in caracter. Si ne privim intre noi ca niste randasi nefertili, nesalutati de tinerete. Multi stau capra la capatul liber, inchipuindu-si indulgenta stapanilor. Si-asa se scurge zarul unor vieti. Ca o greseala de tipar, ca o pagina intinata, ca o cerneala risipita pe avantaje nicicand acordate. Caci, daca ai calcula, oamenii au programe, nu momente. Parem insuficienti, inarmati hilar cu un birou. Read the rest of this entry »