Gramada de bobi
Loading ...Time over me
Dec
6
Nu-ti cumpara o masina. Joci destul rolul ei. Suficient cat, ajuns pe buza rezervorului, sa te simti o bucata nedivizata la o impartire. Caci, candva, se termina si zilele baronilor de catifea. Si cand zgomotul lumii zgarie timpanele de sticla, ne raman doar urmele. Ramasitele dintr-un tot neinapoiat, repezisuri tiparite din urmarirea timpului. Dezarmat de zabovire, de abateri sau reorientari. Ne raman amprentele, mostenirile, semnele, darele si ecourile hidratate de valuri luminoase. Raman in urma anii toti in care am platit tribut cu nestiinta. Incurcaturile de buze trasate pentru a incolti un sarut, nasturii pierduti in persane naparlite, umbre rujate pe relicve de tristete. Ne raman vestigiile iubirilor cu puls slab, primele sfarsituri si ultimele inceputuri. Ne raman zambetele fastacite ca niste camelii sub zimtii unui dragon de gheata. Raman in urma umpluturile globurilor pisate de portelan. Indesate pe fundul sufletelor continentale si deloc temperate. Raman in urma noastra rapirile de trei secunde pe dupa lanul paradisului rasfirat. Si mai raman bulbii salvati din betia furtunii inselate in patul cerului. Ne raman imbufnarile contaminate sever de ruginirea buzelor-lame. Numaram la urma ghemotoace de celuloza, mototolite in numele stramtorilor dintre doua priviri sprijite pe-o idila. Indispensabila, ireprosabila, iremediabila. Raman in spate sporovaielile infantile, scolile apoi in debaraua ratiunii. Raman toate narile lipite gratios de gerul mincinos ce ingheata apele. Si toate stelutele de apa razbunate in palma ce-a pipait dragostea c-o noapte in urma. Ne raman calambururile capricioase, olimpiadele spumelor de dor, jocurile trisate de focul pedepsei. Si ne mai ramane recensamantul imbratisarilor a tot ce nu am strans suficient de tare intre piept si brate. Raman pasii de la urma ce speram sa fie incetiniti. De riscul unei vieti ce striga dupa o cale intoarsa.
7 Comentarii la “Pasii de la urma”
Lasati un comentariu
modul sau forma de exprimare, independent de valoarea si destinatia lor. Prin urmare, toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996
privind dreptul de autor si drepturile conexe. Preluarea integrala sau partiala si publicarea lor fara acordul autorului este interzisa. Punerea la dispozitia publicului,
inclusiv prin internet sau prin alte retele de calculatoare, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a operelor sau a produselor purtatoare de drepturi conexe
ori de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date ori a copiilor acestora, indiferent de suport, intra sub incidenta art. 139, indice 8 si constituie infractiune.
6 decembrie 2009 at 10:14
vreau sa te felicit pt ca scrii foarte frumos.aproape in fiecare articol de-al tau ma regasesc.esti foarte talentata:)
6 decembrie 2009 at 10:58
Multumesc Anne! Asta conteaza cel mai mult
10 decembrie 2009 at 13:19
Scrii frumos si esti o femeie superba,FELICITARI!
10 decembrie 2009 at 20:40
Multumesc, Miki! Cuvintele acestea sunt o motivatie suficienta pentru a fi aici, in fiecare zi.
11 decembrie 2009 at 20:53
Buna ziua.
Ma numesc Nidelea Cristian, administratorul directorului web http://www.edelbeta.ro.
Va propun un schimb de link-uri. Va pot promova blogul prin introducerea lui la rubrica Parteneri, in cadrul directorului.
In schimb as dori sa plasati la dvs. in blogroll urmatorul link:
Titlu – Web design
url – http://www.nidweb.ro
Daca sunteti de acord, va rog sa ma contactati la nideleacristian@gmail.com cu detaliile link-ului dorit de dvs
11 decembrie 2009 at 22:32
Asa e, parca iti frig gandurile acele imbratisari “a tot ce nu am strans suficient de tare intre piept si brate.”
14 decembrie 2009 at 23:29
Lasand la o parte cuvintele de lauda si admiratie pentru fiecare post al tau, si mai ales pentru acesta, nu pot sa ma abtin din a comenta totusi..
Nu putem da timpul inapoi! Nimic din ceea ce a fost nu va mai fi la fel, nici un pas din cei calcati in vremuri demult apuse nu se va mai repeta!
Dar amintirile raman, da, si cum spuneam odata, depinde numai de noi pe care sa le lasam sa atarne mai greu in balanta: pe cele rele sau pe cele bune?.. Asta hotaraste fiecare in parte..
Priveste inapoi, dar nu te opri din mers! Va veni vremea, daca nu cumva a venit deja, sa incepem fiecare dintre noi, un nou drum, fie calauziti, fie pribegi.. Drum presarat cu secunde de fericire si ani grei de suferinta amara.. Drum care atunci cand va lua sfarsit, isi va fi facut inca inainte de a incepe, un loc aparte in adancurile sufletului fiecaruia.. Iar in urma lui vor rasari alti pasi, si alte povesti..
De care ne vom aminti atunci, candva, tremurand in incercarea de a numara tot ceea ce a contat.