Gramada de bobi

N-am luat mult din viata mare si plina de toate. Poate doar pranzul bogat din patulul in care ne-am culcat vijeliile. Ospatul regesc din poiana iubirilor si conditiile pastrarii din slovele sacrificiului. Am luat palcuri de menta verde, pene scuturate de pe porumbite albe, cremoase. Ne-au ramas durerile unei nuci sparte sub calcai, farame de scortisoara in sanul nesatul sa fie pleoapa sufletului. Read the rest of this entry »

Nu-ti cumpara o masina. Joci destul rolul ei. Suficient cat, ajuns pe buza rezervorului, sa te simti o bucata nedivizata la o impartire. Caci, candva, se termina si zilele baronilor de catifea. Si cand zgomotul lumii zgarie timpanele de sticla, ne raman doar urmele. Ramasitele dintr-un tot neinapoiat, repezisuri tiparite din urmarirea timpului. Dezarmat de zabovire, de abateri sau reorientari. Read the rest of this entry »

Te simt satul de comprese cu namol. De tampoane sterile ce sorb cuvinte necalauzite. De bucati macre de tifon, ce panseaza rani, zile, rugaciuni. Cu fiecare parte bolnava, betegim minti intregi sau teferi nebantuiti. Ca mai tarziu, sa ingenunchiem schilozilor tradusi. Din luceferi, in invalizi, din trecut, in izolarea de prezent. Asteptam compensarea cu ruperea fiecarei sfori ce forteaza lucrurile. In asezare, etajare, pastrare ori livrare. Read the rest of this entry »

Nu vreau diamante. Gatul meu a fost mereu mai bogat fara olmazurile pentru care lumea se zgarie. Nu pot sa fug. Parasirea grabnica a primejdiei nu-mi lasa timp sa o infrunt. Nu stiu sa schimb. Decat rufele murdare ce spalate-I fac pe oameni mai curati. Nu vreau deghizari. Travestitii sufera de inghitit in sec, de toleranta zambetului mincinos. Nu pot sa inchid ochii. Fiindca stiu ca nu-I vina viselor, ci a celor ce le reteaza de la sublim in jos. Read the rest of this entry »

Slujim devotat. Aparam orbeste interesele altuia. Ori cauze faramitate in asteptari. Executand vointa pentru suita unui boier, adesea cu bataturi in caracter. Si ne privim intre noi ca niste randasi nefertili, nesalutati de tinerete. Multi stau capra la capatul liber, inchipuindu-si indulgenta stapanilor. Si-asa se scurge zarul unor vieti. Ca o greseala de tipar, ca o pagina intinata, ca o cerneala risipita pe avantaje nicicand acordate. Caci, daca ai calcula, oamenii au programe, nu momente. Parem insuficienti, inarmati hilar cu un birou. Read the rest of this entry »

Poate ca totul este o pereche. Chiar de totul inseamna un ciorap stang, cocolosit, ce intregeste dreptul carpit. Poate ca golul e o haina rupta-n coate, un nimic intr-un crater, un ocean cu valuri golase, tradat de pontoane. Read the rest of this entry »

Din copii cresc niste oameni. Niste basici cu gaz, niste medalioane bombate. Adesea, niste cauze degradate de-o lumina palida si falsa. Si toti strang bulendre, idei ponosite, intrebuintari purpurii, conditii ale pastrarilor, craite oachese, definitii penate, izbanzi inaripate. Oamenii se prostitueaza. Dar prea putine cocote isi asuma risipa trupeasca. Si mai putine necinstea agoniselii. Read the rest of this entry »

Cazmalele nesabuite ale mintii adancesc neantul in care au loc palate bandajate de seismele uitarii. Dojenim invioratorul duh al amintirilor. Jucandu-l sprinten ca la o nunta a simturilor negre la maturitate. Ne otravim voluntar cu un dor caustic. Care ar putea imprastia cenusa regretelor. Peste mari, peste timp, peste reveniri ravratite in fasa. Credem indecent de naiv in restituirile de clipe unicat. In carma ce rasuceste resortul  unui mecanism pricajit, abandonat. Ii transformam dosul in fata, ridicularizand mania maladiva ce alta data ne-a parut indreptatita. Read the rest of this entry »

Paturile de nisip se darama fara arcurile argiloase ale stradaniei in fata vantului. Nici blocurile nu infrunta aglomerarea si agonia cutremurelor rau intentionate. Nici calea fericirii, in rozul ei nepiperat nu e pavata cu lespezile garantate ale promisiunilor. Poate doar cu niste bolovani obezi, dale absente, pietre ascutite ce fac plecaciuni spasite bordurilor. Mult prea inalte in comparatie cu edificiul ce-l strajuiesc. De aceea, avem loc doar pe-o buza de iubire, pe o muchie de slobozenie. Pe marginea de mahala, cu ecou grosolan de surd. Visez la un caldaram. Read the rest of this entry »

E omul caruia ii datorez multe. Dar mai ales un vis. Si implinirea lui. M-a invatat ca locul doi nu conteaza. Mi-a aratat ca mai am de crescut. L-am enervat zile la rand. Niciodata nu mi-a intors spatele. E omul care m-a invatat sa merg. Care mi-a demonstrat ca in spatele oricarui invingator sta cineva care spune: Am incredere! E cel caruia vreau sa-i dedic un premiu, pe care inca nu l-am castigat. E cel care mi-a inmanat sansa neconditionat. Si  cel pe care vreau sa-l stiu mereu acolo, la vedere. E seful pentru care n-as parasi firma. E respectul fata de functie. E cel care mi-a spus ca oamenii conteaza. E cel pentru care as baga mana in foc. E modelul pe care l-as urma cu ochii inchisi. E Victor . Si ziua lui. Imi este perfect indiferent daca ofticatii ma acuza de periaj. Imi asum oficial nevoia de a admira un om. Pentru ca este printre putinii oameni pe care i-am cunoscut.

PS  - La multi ani!