Gramada de bobi

Sunt ziduri ce ne despart. Niste caramizi suprapuse-n colierele distantei. Sunt ziduri prin care treci. Prost mesterite, dar bine privite. Sunt ziduri scunde. Le sarim golaneste,ca pe doua siruri de dinti. Sunt ziduri vechi. Oase istorice, roase de demolatorii fara succes. Sunt ziduri sfinte. Care imbuca suvita de speranta a celor ce le plang. Sunt ziduri mazgalite. De lame sau carioci, de furii ori de bucuria mesajelor eterne. Read the rest of this entry »

 by Verso

Guestpost GDB 2 ani

Am invatat pe parcursul timpului ca sunt lucruri nerostite ce-ti macina fiinta, am invatat ca sunt oameni al caror suflet merita mai multa atentie si poate nu stiu uneori sa ofer, am invatat ca existenta noastra si-a acoperit incet seninatatea cu un val de nepasare, am invatat ca sunt dureri mute pe care le-am ascuns in propriile ganduri de frica unor fumuri de iluzii, am invatat ca sunt ochi ce nu se uita in timpul bataliei asteptarii si voci ce rasuna pana in colt de inima, am invatat ca uneori respiram praf si nu ne pasa, am invatat cum se incrunta fruntile cu fulgere atunci cand inima se sparge in lacrimi, am invatat cum sa imi odihnesc visele fugare si cum sa imi ascult opera propriului trai prin smocuri de secvente, am mai invatat ca miracolele se nasc atunci cand ti le doresti foarte tare si ca viata se imparte in buchete de bucurii si siluete de cristal. Toate le stiu din gramada de bobi, care s-a iscalit tiptil in sufletul meu si ma invata, ma rasfata, imi zambeste … cu fiecare tic al sau peste ceasul trairilor mele. La multi ani Andreea!

By Sergiu Mir

Guestpost GDB 2 ani

Un număr prim. Primul număr prim, cum ar zice Pitagora. Nu mă pricep deloc la matematică, dar lecţia asta mi-a rămas în minte. Ca să ajungi la doi trebuie să mai adaugi unu la primul lucru obţinut, creat, imaginat, dobândit. Doi e astfel o confirmare a succesului repurtat de unu. Şi de acum încolo, fiecare zi, luna, an, toate adunate la doi sunt paşi spre desăvârşire. Doi e perfecţiune ar spune cineva numai din cauza singuratăţii pe care unu ar putea-o experimenta. Dar cel mai elocvent exemplu ar fi că orice iubire se trăieşte numai în doi. E vocea ta ce tocmai a împlinit doi ani! La mai mulţi!

By Cristian Sutu

Guestpost GDB 2 ani

La vîrsta de doi ani, autorul acestor puţine cuvinte arăta după cum se vede în imaginea alăturată. Se vede pe faţa lui vreo tristeţe?  Vreo amărăciune? Vreun regret? Ei bine, acum poate înţelegeţi mai bine ce înţeleg eu din Gramada cu bobi la 2 ani. Şi dacă, totuşi, nu m-am făcut îndeajuns de înţeles, ascultaţi-o pe fetiţa asta de 2 ani

http://www.youtube.com/watch?v=IqJNYYMP5tQ .
La mulţi ani, Andreea!

                                                                                                                                                                                                        Special post GDB 2 ani

Implineste doi ani de cand i-am facut cunostinta cu lumea de departe. Are varsta primei incercari de a-mi strange copilul in brate. Si l-am culcat pe bratele tiparului, in timp ce imi leganam odorul pe picioare. N-am ales intamplator privirea. E cea rupta din mine, cea care te simte si te descoase, ori de cate ori dai pe aici.  E cea care te-a urmarit indelung, fara a te eticheta. Fara a te intreba ce greseli ai facut sau pe ale cui le platesti. E ziua sufletului meu care se imbata ca existi. E ziua in care flamanzeste mai putin dupa dragoste. Pentru ca, tragand linie, nu va face bilantul, ci va lua startul.

Read the rest of this entry »

By Somnulescu

Guestpost GDB 2 ani

De ce alegeţi să vă iubiţi doar în zilele lor? De ce în restul timpului sunteţi doar el şi ea, când de fapt ar trebui să fiţi voi? De ce puneţi aşa de mult accent pe romantism când nici măcar voi nu-l cunoaşteţi? Read the rest of this entry »

by Geo Cernatescu

Guestpost GDB 2 ani

Daca nu mi-ar fi spus Andreea, probabil ca nici n-as fi observat : gramada sa de bobi implineste zilele astea 2 ani de existenta. Felicitarile, masa si dansul vor avea loc pe unde poate fiecare, dar in cinstea acestei aniversari, proprietara s-a gandit sa-i roage pe unii dintre cititorii sa-i sa scrie cate un articol in calitate de invitat (sau guest, ca sa ma exprim in trend). Read the rest of this entry »

By Alex Mazilu

Guestpost GDB 2 ani

Stateau pe acelasi acoperis…fiecare avea impresia ca era singur si facea abstactie de prezenta celuilalt…Era frig…Amandoi se gandeau la un singur lucru… La ce?

Viata noastra ar fi perfecta, daca cei ce-o traiesc nu s-ar crede atat de perfecti. In viata ta, labirinturile sunt biruite de calauze cu cipici, cand crezi mai tare ca incalciturile te transeaza. In viata ta n-au loc cutii pentru antren la intuneric, cand ea e-o banda lunga, pe care mergi drept ori te simti ingust. In viata ta n-are importanta cat de bogat sau sarac e cel te coase cu vorbe de alin. Caci, fara goblenul lui ai rade ca un bogat sarac, nestiind ca fericirea exista cu minusul ei de sedere. Read the rest of this entry »

Esti cel mai mut prieten al meu. Citat de politete, iubit amant al tacerii. Te strecori pe neobservate sa ma incerci cu latimea unui deget. Te iscalesti tiptil pe pasii mei, pe care ii invarti, ii joci, ii seceri. Esti un egoist care plange plantele in momentul taierii, dar care poarta manusi cand impunge acul la cusut. Esti expresia cinstita ce reproduce in glas sau gand povestile mele fugare. Te vad cand vii, sunt trista cand pleci. Te simt ordonandu-ma pe litere, inganand duhul toamnei, mirosindu-mi coregrafia. Ca pe o sursa de hrana, neglijata in salbaticie. Read the rest of this entry »